Depozitare legume-fructe in Moldova
Depozitarea alimentelor inaintea comercializarii este foarte importanta. In timpul pastrarii calitatea alimentelor se poate deteriora in functie de conditiile depozitarii, datorita actiunii agentilor externi: aer, apa, caldura, bacterii, daunatori.
Efectele sunt foarte vizibile în cazul legumelor si fructelor.
Degradarea alimentelor nu poate fi impiedicata, insa poate fi incetinita foarte mult prin modificarea conditiilor de depozitare: temperatura, umiditate, compozitia atmosferei din depozit.
Pastrarea alimentelor in conditii de mediu modificate este cunoscuta ca Depozitare in Atmosfera Controlata. Depozitarea in atmosfera controlata poate incetini pierderea calitatii dupa recoltare. Este o tehnica cunoscuta si o alternativa importanta la conservantii chimici si la pesticide.
Are un potential mare pentru reducerea pierderilor post-recoltare si pentru mentinerea ambelor valori: atat nutritionale cat si de piata.
Ca in oricare aplicatie din zona alimentara, motivul folosirii azotului este intodeauna acelasi: prevenirea degradarii alimentelor. Azotul inlocuieste oxigenul la care alimentele sunt expuse si incetineste procesul de oxidare.
Sisteme de Depozitare in Atmosfera Controlata cu tehnologie Parker — Sistemul SmartStock
Reducerea continutului de oxigen dintr-un depozit frigorific incetineste procesul de degradare a alimentelor stocate. Crearea unei astfel de atmosfere se face prin introducerea in camera a azotului cu concentratie ridicata produs de un generator de azot Parker.
Concentratia de oxigen, temperatura camerei, umiditatea si RH-ul sunt monitorizate si controlate de un sistem automat. Sistemul asigura mentinerea atmosferei propice pe întreaga durata de stocare.
Avantajele SmartStock:
— Cresterea duratei de depozitare a alimentelor (mai ales fructe si legume)
— Monitorizare continua a parametrilor de depozitare
— Controlul automat al atmosferei de depozitare
— Posibilitatea extinderii sistemului o data cu cresterea depozitului
Sistemele de atmosfera controlata mentin inalterate caracteristicile organoleptice ale produselor si reduc pierderile datorate agentilor patogeni. Fructele si legumele pastrate in depozite cu atmosfera controlata pot rezista mai multe luni, fara a se deteriora.
Sistemele de atmosfera controlata oferite de Frigother Group SRL sunt capabile sa indeplineasca orice exigenta a clientilor nostri. Gestiunea lor este complet computerizata, si integrata cu instalatia de racire, permitand o totala automatizare a activitatii in depozit.
Celulele pentru atmosfera controlata prezinta o serie de caracteristici particulare, care le diferentiaza de celulele frigorifice simple. Proiectarea, constructia si montarea celulelor pentru atmosfera controlata necesita multa atentie si o experienta vasta in domeniu.
.
Imbinarile panourilor
Imbinarea panourilor trebuie sa fie absolut etansa, pentru a garanta completa sigilare a interiorului celulei cu atmosfera controlata, fata de exterior.
Usile de acces
Usile utilizate in depozitele frigorifice trebuie sa fie adaptate pentru utilizarea intr-un depozit cu atmosfera controlata. Ele sunt dotate cu 4 sisteme suplimentare de inchidere si cu geam pentru inspectie.
Sistemele de absorbtie a CO2
Sistemele de absorbtie a dioxidului de carbon pot fi utilizate fie ca unitati independente, ce pot gestiona una sau doua celule, fie ca unitati centralizate, care pot gestiona un grup mai mare de celule.
Sistemele de absorbtie folosesc filtre speciale cu carbon activ, si au scopul de a mentine constanta concentratia de CO2 in interiorul celulelor, chiar in conditiile unui procent foarte scazut de oxigen. Sistemele sunt gestionate de un computer si un sistem automat de monitorizare a celulelor. Acesta este alcatuit din analizoare de CO2 si O2 care monitorizeaza in mod continuu interiorul celulelor, analizand automat aerul si mentinand caracteristicile acestuia intre niste valori prestabilite.
Sistemele de absorbtie a CO2 sunt prevazute cu supape pneumatice care nu necesita nici un fel de interventie si intretinere. Optional se poate adauga un sistem de regenerare a azotului NRS (Nitrogen Regeneration System) care imbunatateste conservarea in conditii de prezenta minima de oxigen Hyper Low Oxygen (HLO.
Sistemele de absorbtie a etilenei
Folosirea sistemelor de absorbtie de etilena permit mentinerea unui nivel mic de etilena in celulele frigorifice, eliminand efectele negative pe care aceasta le are in timpul conservarii fructelor si legumelor.Cu ajutorul acestui sistem se pot absorbi si alte gaze nocive, cum ar fi hidrocarburile si dioxidul de sulf.
Acest sistem de absorbtie este folosit cu precadere in conservarea fructelor, legumelor si a florilor (in special kiwi) si in general a tuturor produselor care in timpul conservarii produc cantitati mici de etilena, dar care sunt totodata sensibile la prezenta acestui gaz.
Sisteme de generare de azot
Acestea produc azot cu puritate de la 95% la 99% folosind tehnologia de separare a aerului atmosferic comprimat prin intermediul unui compresor cu surub. Introducerea azotului se face foarte rapid pentru a nu se forma in acelasi timp si dioxid de carbon.
Generatoarele de azot sunt utilizate in sectoarele unde este cerut azotul «ecologic», fara reziduuri de combustie (CO2, CO, NOx, SO2, C2H2, etc.). Sunt disponibile in versiuni fixe sau mobile. Modelele propuse de noi pot fi folosite si pentru productia de oxigen imbogatit, pentru celulele de maturare.
Sisteme de comanda computerizata
Gestionarea tuturor sistemelor este o activitate complexa ce necesita prezenta unei multitudini de senzori conectati la un panou de comanda. Intregul sistem permite prelevarea si memorarea tuturor parametrilor de conservare, cum ar fi: procentele de CO2, O2, etilena, umiditatea, presiunea, dar asigura totodata si comenzile automate catre aparatura necesara, pentru pastrarea acestor parametrii in limitele cerute.
Sistemele de depozite frigorifice cu atmosfera controlata se adreseaza cu preponderenta depozitarii pe termen lung a legumelor si fructelor, depozitare realizata imediat dupa momentul recoltarii acestora. Depozitarea frigorifica cu atmosfera controlata este realizata in cadrul domeniului de frig industrial si frig comercial, cu modificarea conditiilor de depozitare, controland temperatura, umiditatea si compozitia atmosferei din depozitul frigorific (depozite frigorifice, zone de productie, depozitare, zone de ambalare, zonele SAS).
Depozitarea cu atmosfera controlata a fructelor este o metoda prin care calitatea acestora se pastreaza prin mentinerea unui nivel optim al raportului dintre concentratia de oxigen si concentratia dioxidului de carbon, reglându-se concentratiile de etilena, temperatura si umiditatea.
Fructele respira; ele absorb oxigen si elimina dioxid de carbon, continuându-si astfel procesul natural de coacere si maturare. Depozitarea fructelor pe termen lung implica încetinirea acestor procese de coacere si maturare, pastrându-se, astfel, aroma si calitatea produselor. De fapt, coacerea este amânata prin modificarea conditiilor atmosferice în depozit astfel încât sa se reduca procesul de respira?ie al fructelor si legumelor.
Prin modificarea conditiilor atmosferice si reducerea temperaturii, se mentin nealterate caracteristicile organoleptice ale produselor si se reduc merepierderile datorate agentilor patogeni.
Calitatea si prospetimea fructelor pastrate în depozite cu atmosfera controlata se mentin fara a utiliza substante chimice, produsele putând fi depozitate de pâna la patru ori mai mult decât în mod obisnuit.
Depozitele cu atmosfera controlata prezinta o serie de caracteristici, care le diferentiaza de depozitele frigorifice uzuale:
— imbinarea panourilor trebuie sa fie absolut etansa pentru a garanta completa sigilare a interiorului celulei cu atmosfera controlata fata de exterior.
— usile de acces trebuie sa fie adaptate pentru utilizarea într-un depozit cu atmosfera controlata, fiind dotate cu 4 sisteme suplimentare de închidere si cu geam pentru inspectie.
— echipamentele tehnologice specifice: statie control atmosfera, generator azot, epurator CO2, convertor etilena, statie control umiditate.
Constructii pentru depozitarea legumelor si a fructelor:
Pentru a asigura consumul de legume si fructe pe tot timpul anului, acestea trebuie depozitate, conservate si conditionate. Produsele hortiviticole continua în timpul pastrarii o serie de procese metabolice si anume:
— respiratie, maturare, încoltire, etc.Conditiile de pastrare variaza de la un produs la altul si depozitele se proiecteaza având în vedere aceste necesitati.
Clasificarea depozitelor pentru legume si fructe:
Depozitele pentru legume si fructe se clasifica dupa mai multe criterii si anume:
— dupa natura productiei depozitate sunt: depozite specializate pentru un singur produs, depozite universale pentru mai multe produse si complexe de valorificari cu activita ti de pastrare si depozitare a produselor;
— dupa modul de realizare a conditiilor de pastrare se deosebesc depozite fara posibilitati de reglare a conditiilor de depozitare, depozite cu posibilita ti de reglare a conditiilor de depozitare, cu atmosfera controlata, prevazute cu instalatii de ventilatie mecanica si frigorifice;
— dupa tipul constructiei adoptate, depozitele pot fi: pavilionare si comasate;
— dupa limitele temperaturilor pentru pastrare, depozitele sunt: cu temperaturi pozitive
(0 °C — 5 °C), cu temperaturi negative de pâna la -24 °C pentru produse congelate si cu temperaturi apropiate de cele ale mediului exterior, care sunt determinante la realizarea microclimatului interior;
— dupa gradul de dotare al depozitului, pot fi: depozite speciale cu instalatii mecanizate de sortare si de realizare a climatului interior, depozite simple, fara instalatii, destinate pastrarii de scurta durata;
— dupa capacitate sunt depozite de mica capacitate (50 — 100 tone) si de mare capacitate (20.000 tone).
Caracteristici constructive pentru depozite de legume si fructe:
Depozitele pentru legume si fructe sunt diversificate într-o multitudine de tipuri, dupa caracteristicile constructiv-functionale, de la simple santuri si transee la constructii cu capacita ti mari dotate cu utilita ti tehnologice de performanta. Solutiile traditionale folosesc materiale locale si putin preten tioase iar solutiile noi materiale si tehnologii de executie moderne.
Depozite de mica capacitate:
Depozitele de mica capacitate sunt folosite pentru cantitati mici de legume si pentru perioade scurte de timp, în general folosite pentru deservirea gospodariilor individuale si unitatii de productie din mediul rural.
Depozite de mare capacitate:
Sunt depozite cu structuri în general din beton armat prefabricat, formate din:
fundatii pahar, stâlpi si grinzi, panouri prefabricate pentru pereti, elemente de acoperis, drepte sau curbe, panouri usoare termoizolante pentru închiderile exterioare. Depozitele de mare capacitate sunt de tip parter sau cu mai multe nivele.
Elemente de proiectare a depozitelor de legume si fructe:
Spatiile necesare pentru depozitarea legumelor si fructelor sunt determinate de specia produselor si tehnologia de depozitare.
Microclimatul necesar pentru a fi crea în depozite este deosebit de important deoareceacesta influenteaza productia in mod direct. Temperatura necesara a fi realizata este importanta deoarece la temperaturi joase se reduc procesele de metabolism; se prelungeste durata pâna la aparitia îmbatrânirii; se reduc pierderile de apa (evitându-se astfel vestejirea) iar deprecierile calitative datorate atacurilor ciupercilor si bacteriilor apar în proportie mult mai mica.
Umiditatea relativa variaza între limitele de 70 — 90%; umiditatea mai redusa produce zbârcirea produselor ca urmare a pierderilor de apa iar umiditatea ridicata favorizeaza dezvoltarea ciupercilor (mucegai)si bacteriilor. Pentru realizarea conditiilor de microclimat optime, elementele de închidere a depozitelor de legume si fructe se proiecteaza astfel încât sa se asigure o izolatie termica eficienta.
Instalatii si utilaje folosite în depozitele de legume si fructe:
Instalatiile si utilajele prevazute în depozitele de legume si fructe sunt determinate deprocesul tehnologic adoptat si permit climatizarea aerului interior, iluminarea artificiala, transportul si manipularea produselor depozitate cat si conditionarea lor. Instalatiile de climatizare interioara asigura microclimatul în celulele frigorifice prin mentinerea în limitele optime a temperaturii, umiditatii si compozitiei aerului. Instalat iile de racire se folosesc pentru depozitarea pe durate mai îndelungate si mentin la parametri optimi temperatura, umiditatea, presiunea si continutul de gaze. Instalatiile de umidificare aaerului au rolul de a mentine umiditatea necesara în celulele de depozitare. Instalatia de atmosfera controlata se proiecteaza pentru mentinerea tuturor factorilor de climatinterior specific fiecarui tip de depozitat si anume:
— temperatura
— umiditate
— concentratie de oxigen si bioxid de carbon
— etc.
Instalatiile de iluminat (în general fluorescent), prevazute în depozitele de legume si fructe sunt diferentiate:
— în hala de sortare iluminarea se face astfel încât sa fie cât mai aproape de ceanaturala;
— în celulele de depozitare nu este necesara lumina deoarece aceasta ar stimula sau intensifica unele procese nedorite (vegetatie, vestejire etc.);
— pe aleile de circula tie si anexe, o iluminare obisnuita.
Utilajele de transport si stivit sunt necesare pentru manipularea în bune conditii a masei de depozitat si cu un pret de cost cât mai redus. Aceste utilaje sunt:
— transportoare mobile cu banda de cauciuc
— graifere
— lopeti mecanice
— electrocare cu brat ridicator
— carucioare actionate manual sau mecanic
— motostivuitoare, electrostivuitoare etc.
Masinile si instalatiile pentru conditionare se folosesc pentru pregatirea legumelor si fructelor pentru depozitare si apoi livrare.
Depozitare afine in atmosfera controlata pe durata lunga:
MATURITATE: pentru o depozitare pe termen lung, afínele trebuiesc culese la momentul potrivit. Momentul recoltarii depinde de mai multi factori:
— culoarea fructelor la momentul recoltarii.
— continutul de zahar sau acizi antioxidanti. Boabele de afine se recolteaza atunci cand aproape sant coapte, deoarece calitatea fructelor scade rapid dupa recoltare.
TEMPERATURA: temperatura de depozitare a afinelor in stare refrigerata este cuprinsa in intervalul (-0.5 / 0)°C.
UMIDITATEA: umiditatea relativa trebuie mentinuta intre 90 – 95%. In cazul in care umiditatea relativa scade sub nivelul de 90% afinele se vor usca si vor prezenta riduri la suprafata.
ILUMINAREA: afinele trebuiesc depozitate in intuneric total si constant.
VENTILAREA: trebuie asigurata la un nivel minim, pentru a evita deshidratarea, dar suficient pentru eliminarea surplusului de CO2 generat pe durata depozitarii.
SISTEME DE DEPOZITARE:
1. Depozitare in stare refrigerata:
— se recomanda ca dupa recoltare fructele sa fie supuse procesului de racire rapida (pre – racire) la o temperatura cat mai apropiata de temperatura de depozitare.
— avand in vedere curentii de aer relativ mari ce sant implicati in procesul de racire rápida se recomanda folosirea camerelor de presiune constanta sau a tendei de protectie la suprafata lazilor superioare.
— pe durata racirii rapide se urmaresc in principal doi factori: reducerea pierderii in greutate (pierdere de apa) si extinderea termenului de depozitare.
— termenul de depozitare in stare refrigerata este direct dependent de: tipul si amestecul fructelor pe durata recoltarii, continutul de CO2 (15-20% poate prevenii cu succes extinderea Botrytis si a altor ciuperci), posibilitatea eliminarii etilenei pe durata procesului de depozitare si calitatea apei utilizate pentru asigurarea si mentinerea umiditatii necesare.
— durata termenului de depozitare in conditii de preracire, temperatura si umiditate controlata este de cca 2 – 3 saptamani.
2. Depozitare in stare refrigerata in conditii de CA / ULO – depozite frigorifice:
— se recomanda ca dupa recoltare fructele sa parcurga exact aceleasi etape ca in cazul depozitarii in conditii de temperatura si umiditate controlata.
— dupa finalizarea incarcarii depozitului de fructe se trece la sigilarea acestuia si se procedeaza la asigurarea conditiilor CA in incinta de depozitare. Conditiile generice de depozitare se inscriu in parametrii: 3% O2 si 10% CO2 / (-0.5 / 0)°C / 90-95% rH.
— in aceste conditii termenele de depozitare cresc pana la 7 – 8 saptamanii functie de conditia fructelor la data culesului.
3. Depozitare in stare refrigerata in conditii de CA / ULO – sistem paletizat:
— depozitarea fructelor in depozitele frigorifice CA / ULO se face individual in conditii de O2 si CO2 determinate functie de natura fructelor.
— paletii cu fructe sant acoperiti cu un sistem de plastic etans la gaze. Dimensiunile sistemului sant 1200 x 1000 x 4500 max (Lxlxh)(mm). Sistemul astfel creat este conectat la centrala CA / ULO existand posibilitatea creearii de conditii specifice pentru o varietate de fructe in interiorul aceluiasi depozit frigorific.
— avantaje: setari diferite O2 si CO 2, este imposibila migratia ciupercilor / sporilor si aromelor de la un timp de fructe la altul, imposibilitatea pierderii de CO2 in cazurile de decuplare accidentala.
— sistemul permite utilizarea simultama a mínimum 10 paleti si máximum 300 paleti.
Pentru depozitarea acasa, recomandam:
— se fie depozitate fie in frigider, fie in congelator, existand insa si optiunile uscarii si conservarii lor sub diferite forme.
— daca vor fi tinute la frigider, sa nu fie spalate inainte si sa fie pastrate intr-un container curat si uscat, acoperit cu o folie de plastic. Sa nu fie puse in acest loc de depozitare fructele care sunt moi sau care incep sa se strice, iar atunci cand va fi vazut ca una prezinta urme de stricaciuni, va trebui scoasa din spatiul de depozitare. Astfel, fructele vor rezista pana la doua saptamani, insa ar fi bine sa fie consumate cat mai repede posibil.
— afinele pot fi puse si la congelator, dupa ce vor fi dezghetate ele vor fi la fel de gustoase si doar putin mai suculente decat in varianta proaspata. sa nu fiespalate inainte de a le ingheta, ci dupa ce au fost dezghetate.
— sa fie asezate intr-o cutie acoperita, lasand un spatiu de 1-2 centrimetri de la fructe pana la capac, pentru a le permite sa creasca in volum. Daca se doreste sa fie consumate in varianta cruda, sa fie cuprinse intr-un sirop facut din patru cani de apa si trei cani de zahar, sa fie sigilate cutia si pusa la congelator. Iar daca dupa dezghetare se gandeste a fi zdrobite, sa se adauge cate 1- 1,5 cani de zahar pentru fiecare litru.
— daca se doreste a fi uscate, sa fie urmata urmatoarea procedura: sa fie scufindate pentru 15-30 de secunde in apa clocotita, apoi aruncate imediat in apa rece. Sa fie sterse de urmele de zeama si uscate intr-un deshidrator sau intr-un spatiu unde vor fi puse la uscat – acesta trebuie sa fie bine aerisit si ferit de lumina si caldura prea puternica. Se poate considera ca s-au uscat atunci cand la apasare nu mai iese zeama din ele.
Depozitarea cartofilor in atmosfera controlata pe durata lunga:
Pastrarea cartofilor este la fel de importanta ca si producerea lor. Tuberculul de cartof contine cca 75% apa, datorita acestui fapt se imbolnaveste foarte usor in timpul pastrarii de asa numitele boli de pastrare: putregaiul umed, putregaiul uscat, putregaiul datorat manei cartofului etc.
Cartoful insa si-a construit, in decursul timpurilor, si unele insusiri pozitive, care sa-i asigure o oarecare rezistenta la pastrare. Sa vedem care sunt acestea.
MATURITATE: Pentru o depozitare pe termen lung, cartofii trebuiesc culesi la maturitate deplina. Recoltarea acestora trebuie sa se faca la timp.
— cartofi noi: sunt recoltati pentru desfacere / vanzare in stare proaspata. Nu sunt recoltati in vederea depozitarii, mai ales a depozitarii pe termen lung. La momentul recoltarii sunt considerati o delicatesa / trufanda.
— cartofi maturi: majoritatea recoltelor de cartofi sunt predispuse depozitarii pe termen mediu si lung. Conditiile de depozitare difera in functie de soiul si utilizarea finala a cartofilor depozitati: vanzare ca atare sau industria prelucratoare a cartofului.
TEMPERATURA: temperatura de depozitare a cartofilor este determinata de utilizarea finala a cartofilor depozitati.
UMIDITATEA: umiditatea relativa trebuie mentinuta intre 90 – 95%. In cazul in care umiditatea relativa scade sub nivelul de 90% cartofii se vor usca si vor prezenta riduri la suprafata.
ILUMINAREA: cartofii trebuiesc depozitati in intuneric total si constant.
VENTILAREA: trebuie asigurata la un nivel minim, pentru a evita deshidratarea, dar suficient pentru eliminarea surplusului de CO2 generat de cartofi pe durata depozitarii.
Pe durata depozitarii cartofilor trebuiesc respectate cele 5 etape dupa cum urmeaza:
— etapa 1 (ZVANTAREA): este un proces foarte important si delicat in acelasi timp. Are rolul indepartarii umiditatii excesive a tuberculilor fara a-i deshidrata si a preveni raspandirea infectiilor in masa de cartofi.
Proces: ventilare mecanica inclusiv cu aer proaspat la o temperatura cu 2..3°C mai mica decat temperatura cartofilor.
Durata: intre 3 – 5 zile.
— etapa 2 (VINDECARE A RANILOR): este un proces in care cartofii sunt pastrati pentru o perioada indelungata de timp, perioada in care cartofii au ocazia de a vindeca leziuni de suprafata suportate pe perioada recoltarii, transportului si depozitarii. Aceasta vindecare se face pentru pregatirea cartofilor in vederea depozitarii. Scaderea numarului “ranilor deschise” duce la diminuarea sanselor de infectare pe durata depozitarii. O importanta majora il are sistemul de mentinere a umiditatii necesare.
ATENTIE: daca in aceasta perioada se observa dezvoltarea “manei cartofului” cartofii afectati trebuiesc eliminati.
Proces: ventilare mecanica cu aport de frig la o temperatura 15-16°C / umiditate 95%.
Durata: 15 – 25 zile.
— etapa 3 RACIREA : dupa zvantare si vindecarea ranilor procesul de racire este foarte important. Racirea trebuie sa se faca in asa fel incat cartofii sa nu piarda in greutate si sa preintampinam formarea zaharului in cartof. Este foarte important ca pe durata perioadei de racire sa nu se realizeze incalzirea cartofilor – aceasta incalzire accidentala poate determina inceperea perioadei de germinatie care este fatala pentru cartoful depozitat.
Proces: ventilatie mecanica (10-12 ori / zi), racire treptata cu 0.3-0.5°C / zi cu o temperatura a aerului nu mai joasa de 2°C fata de temperatura cartofilor.
Durata: 30 – 60 zile.
— etapa 4 DEPOZITAREA: incepe cand cartofii au ajuns la temperatura de depozitare finala. Conditiile de temperatura / umiditate pot varia functie de destinatia finala a cartofilor si anume: cartofii pentru chips se vor stoca la +..+12°C / 90% rH , cartofii pentru prajire se vor stoca la +5…+6°C / 90% rH , cartofii de consum se vor stoca la +4…+7°C / 90% rH, cartofii de samanta se vor stoca la +3.5…+5°C / 90% rH, cartofii pentru amidon se vor stoca la +4…+5°C / 90% rH.
Proces: ventilatie mecanica cu aer racit, mentinere temperatura + umiditate constante.
Durata: 90 – 180 zile.
— etapa 5 INCALZIREA: aceasta etapa incepe cu circa 10 – 15 zile inainte de livrarea cartofilor si reprezinta procesul invers parcurs la racirea cartofilor.
Aceasta etapa de incalzire se executa cu doua scopuri: se da timp zaharurilor reducatoare produse pe timpul racirii sa se transforme in amidon (se evita reactia Maillard), se evita formarea condensului la suprafata cartofilor in momentul efectuarii livrarilor.
Proces: crestere a temperaturii de depozitare pana la un nivel de +8..+10°C.
Durata: 10 – 15 zile.
Pentru depozitarea cartofilor se poate alege unul din urmatoarele sisteme:
— cutii simple din lemn cu posibilitatea unei bune aerisiri (ventilatii) depozitate in spatii ventilate mecanic si echipate cu instalatii frigorifice / umidificare.
— cutii de lemn prevazute cu un lateral de aspiratie si unul de presiune depozitate in spatii ventilate / frigorifice prevazute cu unitate lógica de proces.
— depozitare in vrac in depozite prevazute cu ventilatie prin podea / canale de ventilatie si echipament pentru control temperatura / umiditate.
Depozitarea cepei in atmosfera controlata pe durata lunga:
Depozitarea cepei
Si ceapa poate fi depozitata atât în depozite cu ventilatie mecanizata, cât si în depozite frigorifice.
În depozitele cu ventilatie mecanica ceapa se pastreaza în vrac cu înaltimea de 3-3,5 m. Si în acest caz se respecta anumite perioade de pastrare, ventilatia având durata de timp diferita în functie de etapa.
Astfel, prima etapa este cea de uscare, dureaza 8-10 zile, timpul de ventilare fiind de 18-20 de ore pe zi. Se ventileaza cu aer uscat din exterior cu o temperatura cu 6°C mai mare decât a cepei si umiditatea realtiva de 60-70%.
Etapa de racire dureaza din momentul umplerii celulei, pâna în momentul în care ceapa a atins temperatura de pastrare. Se ventileaza noaptea timp de 8-12 ore din 24.
Etapa de pastrare propriu-zisa dureaza între 3 si 6 luni, temperatura de pastrare fiind mentinuta în jurul valorii de 0°C si umiditatea relativa de 75%.
Pastrarea cepei în depozitele frigorifice se poate face în vrac (în depozite cu ventilarea prin pardoseala) sau în lazi. Se respecta aceleasi etape tehnologice de ventilatie ca în cazul depozitarii prin ventilatie mecanica.
Ceapa Forum
Ceapa aurie cu maturare medie este ideală pentru depozitarea pe termen lung (6-8 luni. Perioada de creștere de 110-120 de zile. Frunzele sunt de culoare verde inchis, acoperite cu un strat de ceară, care permite plantelor să reziste bolilor. Are formă rotunjită, culoare exterioară maro si cafeniu, cu o greutate 100-170 g, 1/3 din cepe sunt situate deasupra suprafeței solului. Ceapă uscată puternic, este etanșă și este bine protejată în timpul depozitării. Aspectul intern este gros, suculent și crocant. Are un pronuțat gust iute, potrivit pentru uscare și uz universal. Rata de însămânțare medie este de 4-5 kg / ha. Numărul de plante pe hectar ar trebui să fie de aproximativ 800.000 – 1.200.000. Dacă se doresc cepe mari, se face foraj rar, cu rezultate de 600.000 – 800.000 de plante pe hectar. Recolta este mai bine realizată, 80-90%, cu irigarea prin picurare. Se recomandă însămânțarea în rânduri de 6 și 8 (distanța între rânduri 27 cm). Plantarea corectă este esențială pentru un randament ridicat. Cu un rând uniform de plante, tratamentul mecanic în câmp, recoltarea și uscarea sunt facilitate. Acest lucru permite obținerea unui produs de înaltă calitate. Trebuie să se acorde o atenție mare la udare, ceapa fiind foarte pretențioasă la umezeala. Cea mai mare cantitate de apă e consumata de ceapă în perioada de creștere intensivă. Randamentul este de 45-70 t / ha.
Ceapa Fachir
Fachir — ceapa de aur mediu timpurie. Vegetație — 85-100 de zile. Soi cultivat anual. Frunze verzi cu un strat de ceară. Cepele sunt rotunde, groase, mari, cântărind 130-170 g, foile de la exterior atractive de culoare galben-aurie, interior — alb, suculent, gras și crocant, gust mediu iute. Recomandat pentru semănat direct în sol, sau prin butasi (tehnologie casetă). Rata de semănat de 4-5 kg / ha. Numărul de plante pe hectar ar trebui să fie de aproximativ 800.000 — 1,200,000. Se recomandă însămânțarea cu spațiere 30-45cm, iar distanța între plante de 2.5-4.0 cm sau 8.0 — 12.0 cm ( în funcție de ce fel de produse dorim să obținem). Cu irigare prin picurare se recomanda 8 și 6 în linie (pe metru ar trebui să fie 20-25 plante la o distanță de 27 cm între rânduri). Semănarea corectă — este estențială pentru un randament ridicat. Cu un rând uniform de plante este facilitat tratamentul mecanic în câmp, recoltarea și uscarea. Acest lucru permite obținerea unui produs de înaltă calitate și uniform. O atenție deosebită trebuie acordată udării, lipsa de umiditate putând fi în detrimentul viitoarei recolte. Umiditatea în timpul germinării și a formării bulbișor timpurii ar trebui să fie de cel puțin 75-80%, iar în perioada de formare -70% din HB. Cea mai mare cantitate de apă e consumata de ceapă în etapa de creștere intensivă. Randamentele cepei de aur Fachir — 50-65 t / ha.
Ceapa Emir
Emir — Сeapă albă mediu timpurie. Perioada de creștere de 110-120 de zile permite recoltarea și uscarea înainte de a începe ploile. Cultură anuală. Ceapa Emir este puternică și are potențial de creștere economică. Cepele de forme sferice, compacte, de dimensiuni mari, cu o greutate 120-200 g , la exterior perfect albe. Interior — alb, gros, suculent și crocant. Potrivită pentru depozitare (până la 4-6 luni). Recomandată Emir pentru toate regiunile, semănată direct în câmp, sau prin butasi. Rata de însămânțare medie — 4-5 kg / ha. Numărul de plante pe hectar ar trebui să fie de aproximativ 600.000 -800.000 . Recolta este mai bine realizată, 80-90%, cu irigarea prin picurare. Se recomandă însămânțarea în rânduri de 6 și 8 (distanța între rânduri 27 cm). Plantarea corectă este esențială pentru un randament ridicat. Cu un rând uniform de plante, tratamentul mecanic în câmp, recoltarea și uscarea sunt facilitate. Acest lucru permite obținerea unui produs de înaltă calitat. Trebuie să se acorde o atenție mare la udare, ceapa fiind foarte pretențioasă la umezeala. Cea mai mare cantitate de apă e consumata de ceapă în perioada de creștere intensivă. Randamentul este -50-80 t / ha.
Ceapa Faraon
Faraon — soi de ceapa alba medie. Perioada de creștere de 110-120 de zile de la germinare. Bulbi de calitate medie Faraon cresc într-un an. Plantele cu frunze de culoare verde închis, acoperite cu un strat de ceară. Cepele sunt rotunjite, de mari dimensiuni, cu o greutate 160-220 g culoarea externă perfect albă. cu interior — alb, gros si suculent. Arw un gust puternic, potrivită pentru uscare,și uz universal. Productivitata este de 60-70 t / ha. Potrivită pentru depozitarea pe termen lung (până la 6 luni). Soiuri de ceapa care pot fi cultivate în toate regiunile din semințe direct în câmp sau prin butasi. Rata de semănat de 4-5 kg /ha. Numărul de plante pe hectar ar trebui să fie de aproximativ 800.000-1.200.000. Dacă se doresc bulbi mari, se utilizează foraj rar, cu 600.000 – 800.000 de plante pe hectar. Însămânțare recomandată cu spațiere între rânduri de 30-45 cm și o distanță de 2.5-4.0 cm, între plante, sau 8.0 — 12.0 cm (în funcție de tipul de produse care se doresc să fie obținute). Cu irigare prin picurare se recomanda 8 și 6 semințe pe linie (distanța între rânduri — 27 cm). Plantarea corectă este esențială pentru succesul culturii. Cu un rând uniform de plante este facilitat tratamentul mecanic în câmp, recoltarea și uscarea. Acest lucru permite obținerea unui produs de înaltă calitate. Ceapa –este iubitoare de umiditate, deci ar trebui să fie udată regulat. Cea mai mare cantitate de apa consumată de ceapa este în etapa de creștere intensivă.
Ceapa Timur
Timur – Clasa mediu timpurie, ceapa rosie. Perioada de creștere de 80-100 de zile. Plantele cu frunze de culoare verde inchis, acoperite cu un strat de ceară. Ceapa are forma rotunjită alungită, de mari dimensiuni, cu o greutate 140-200 g, cu foi violet-roșii la culoare. Interior de culoare violet-roz, suculent cu gust mediu iute. Recomandată creșterea în toate regiunile, cu însămânțare direct în câmp sau prin butași.Pentru răsaduri cel mai bine este să fie însămânțate în casete, sau în sertar. Aceste răsaduri pot tolera transplantul si se acomodează ușor. Însămânțarea optimă se face cu o medie de 4-5 kg / ha. Numărul de plante pe hectar ar trebui să fie de aproximativ 800.000 – 1.200.000, Dacă se doresc cepe mari, se face foraj rar, cu rezultate de 600.000 – 800.000 de plante pe hectar. Recolta este mai bine realizată, 80-90%, cu irigarea prin picurare. Se recomandă însămânțarea în rânduri de 6 și 8 (distanța între rânduri 27 cm). Plantarez corectă este esențială pentru un randament ridicat. Cu un rând uniform de plante, tratamentul mecanic în câmp, recoltarea și uscarea sunt facilitate. Acest lucru permite obținerea unui produs de înaltă calitat. Trebuie să se acorde o atenție mare la udare, ceapa fiind foarte pretențioasă la umezeala. Cea mai mare cantitate de apă e consumata de ceapă în perioada de creștere intensivă. Randamentul este — 50-70 t / ha. Durata de conservare a cepei este de 6-7 luni.
Depozitarea cepei pe o perioada mai scurta de timp intr-un spatiu artificial
Recoltarea:
— dacă frunzele cepei încep să se îngălbenească şi să se ofilească, înseamnă că planta a ajuns la maturitate şi că se apropie momentul recoltării. Procesul de maturizare poate fi accelerat prin culcarea la pământ a frunzelor. După 10-15 zile se poate recolta;
— recoltarea cepei se face, de preferinţă, într-o zi însorită, dar în nici un caz atunci când pământul este foarte umed;
— se scoate ceapa din pământ cu o furcă, dar cu atenţie să nu fie raniti bulbii;
Pregatirea pentru iarna
— se usuca cepele timp de câteva zile, expunându-le la soare cu tot cu frunze şi întorcându-le frecvent;
— cât timp sunt încă umede, cepele nu au voie să se atingă, pentru că o atingere cât de mică le face să încolţească şi să putrezească;
— dacă se pot usca ceapa la soare, se poate face acest lucru într-un loc cald, uscat şi bine aerisit;
Pastrarea pe timpul iernii
— inaintea depozitării pe iarnă, se taie coada cepei, păstrând doar câţiva milimetri din frunze. După ce s-a uscat şi tăietura, cepele sunt pregătite de iernat, putând fi aşezate în lădiţe;
— se pastreaza pentru iarnă doar cepele perfect sănătoase;
— cele mai bune condiţii de păstrare a cepei sunt întrunite în locurile bine aerisite, cu umezeală scăzută şi cu temperaturi pozitive, dar care nu depăşesc 15°C.
Depozitarea merelor in atmosfera controlata:
Depozitarea merelor
Pastrarea merelor se face în depozite frigorifice cu atmosfera normala sau controlata, precum si în depozite cu ventilatie naturala.
Depozitarea merelor se începe într-un timp cât mai scurt de la recoltare si se pastreaza în loturi din acelasi soi.
Merele se depoziteaza în lazi ce se stivuiesc pe 8-9 nivele, pâna la înaltimea de 5-7 m, spatiul dintre tavan si ultima lada fiind de 80 cm. Se lasa si spatii de aproximativ 20-30 cm între peretii si rândurile de stive pentru ca aerul sa poata circula.
Umplerea unei celule nu trebuie sa dureze mai mult de 2 saptamâni, în aceasta perioada fiind asigurata ventilatia.
Temperatura de pastrare este în functie de soi. Astfel merele din soiul Golden si Red delicious se pastreza la temperaturi cuprinse între 0 si +1°C. Merele din soiul Ionathan si soiul Ioared, care sunt mai sensibile la frig, se pastreaza la temperaturi cuprinse între +3 si +4°C. Umiditatea relativa a aerului este de 90-95%.
În depozitele frigorifice cu atmosfera controlata (2-3% O2 si 1-3% CO2) temperaturile de pastrare vor fi mai ridicate cu 0,5-1°C, în functie de soi.
Durata de pastrare difera si ea în functie de soi, merele din grupele Golden si Red delicious putând fi pastrate 5-6 luni în depozite frigorifice cu atmosfera normala si 7-8 luni în depozite frigorifice cu atmosfera controlata.
Depozitare radacinoase in atmosfera controlata:
Radacinoasele (morcovul, patrunjelul, pastârnacul, telina, sfecla rosie, ridichile) se pastreaza în depozite frigorifice. În maxim doua zile dupa recoltare trebuie facuta si depozitarea.
Înainte de depozitare, radacinoasele vor trece prin etapa de conditionare, etapa ce consta în sortarea calitativa si fasonarea radacinoaselor (curatarea acestora de frunze).
Depozitarea radacinoaselor se face în lazi de lemn sau plastic. Legumele nu se spala si trebuie sa fie pastrate în depozite fara sursa de lumina. Temperatura optima de pastrare este în jurul valorii de 0°C si umiditatea relativa de 90-95%. Durata de pastrare este între 5 si 6 luni.
Depozitarea strugurilor in atmosfera controlata pe termen lung:
Aproape toate aceste fructe sunt preracite si multe dintre ele sunt depozitate pentru perioade diferite de timp inainte de consum. Pe de alta parte , pentru consumul in stare proaspata, fructele din speciile Vitis sunt in mare masura limitate la distributie pe piata locala.
Strugurii cresc greu si trebuie sa fie la maturitate deplina in momentul culesului deoarece intreaga perioada de coacere trebuie ca acestia sa fie pe butuc. “Matur” are aici semnificatie psihologica, adica este starea in care fructul arata placut ochiului si poate fi mancat cu satisfactie. Totusi strugurii nu trebuie sa fie trecuti din copt, deoarece aceasta ii predispune la probleme serioase dupa recoltare: slabirea tulpinii / coditei ciorchinelui pentru unele varietati , cum este varietatea Thompson fara seminte, care determina desprinderea boabelor si probabilitatea marita de a fi atacati de microorganismele de descompunere. Pericolul descompunerii fructului creste in cazul expunerii la ploaie sau vreme umeda excesiva inainte de recoltare (conditii favorabile pentru infectarea in camp cu Botrytis cinerea.
Racire si depozitare:
Strugurii sunt vulnerabili la efectul de uscare al aerului datorita raportului relativ mare intre suprafata si volum, in special cei cu codita. Starea coditei este un factor important de calitate si un indicator excelent al tratamentului care s-a aplicat asupra fructului. Codita trebuie mentinuta in stare proaspata , verde , nu numai ca aspect , dar si pentru ca devine frágila prin uscare si se poate rupe. Codita unui ciorchine de strugure, spre deosebire de alte fructe, este partea de care se tine la manipulare; daca aceasta se rupe fructul este pierdut pentru orice scop practic, chiar daca boabele sunt in stare excelenta. Asadar trebuie sa se acorde o atentie deosebita operatiilor care minimizeaza pierderea de umiditate.
Rata pierderii apei este mare in special inainte si in timpul preracirii, deoarece strugurii sunt culesi in mod normal in conditii de temperatura ridicata si aer uscat. Caldura din camp trebuie repede eliminata dupa culegere pentru a minimiza expunerea strugurilor la conditii de presiune joasa de vapori. Volumul si temperatura aerului de preracire, viteza cu care trece peste / printre containere si accesibilitatea fructului la acest aer sunt factori semnificativi in rata de eliminare a caldurii. Acesti factori sunt influentati drastic de localizarea si ventilarea containerelor, alinierea acestora (canale de aer) si materialele de ambalare.
Strugurii de masa sunt initial raciti cu un sistem de racire fortata cu aer. Un gradient de presiune este astfel dat incat se creeaza un debit pozitiv de aer rece printre fructe de la un capat ventilat al containerului la celalalt capat . Containerele sunt aranjate astfel incat aerul trebuie sa treaca prin container inainte de a se intoarce la suprafata de racire. Timpul de preracire este de obicei de 3–6 h , in functie de sistemul de ambalare si de debitul de aer.
Temperatura de depozitare recomandata pentru strugurii Vitis vinifera (tipul European sau Californian) este de –1°C. Umiditatea relativa trebuie sa fie de 90–95 %. Desi temperaturile de – 1.7 °C nu au afectat fructele bine coapte ale unor varietati, alte varietati de struguri cu un continut mai mic de zahar au fost deteriorate prin expunere la — 0.5 °C. Depozitele de struguri trebuie sa asigure o circulatie uniforma a aerului in containere. Fructele trebuie racite fortat cu jet de aer la mai putin de 4°C inainte de depozitare. In timpul depozitarii initiale, un debit de aer bine distrubuit de 52 l/s la tona de struguri este necesar pentru finalizarea racirii. Dupa ce fructele au fost preracite, viteza aerului trebuie redusa la o valoare ce permite mentinerea uniforma a temperaturilor in toata camera (nu mai mult de 0.05 la 0.1 m/s in canalele dintre picioarele stivei).
Cea mai mare modificare ce intervine la strugurii depozitati este pierderea umiditatii. Primul efect notabil este uscarea si inmaronirea coditei si a tulpinei ciorchinelui. Aceasta devine evidenta chiar si la o pierdere de numai 1 pana la 2% din masa fructului. Cand pierderea este de 3% pana la 5 % fructele pierd turgescenta si catifelarea.
Mentinerea unei umiditati de 90 la 95 % in depozitele de struguri este adesea o problema , in special la inceputul sezonului de depozitare cand ambalajele sunt uscate. Fiecare ambalaj absoarbe 0.15 pana la 0.3 kg apa intr-o luna si cu cat mai putina umiditate este introdusa in camera cu atat mai multa este extrasa din fruct. Umidificarea prin pulverizare este eficienta pentru minimizarea contractiei. Cu un echilibru adecvat al apei si presiunii aerului, tipul de duza ales corect , se poate obtine o pulverizare fina chiar si la — 0.5 °C.
Afumare / fumigare:
Strugurii Vinifera trebuie fumigati cu dióxid de sulf dupa ambalare pentru a preveni sau intarzia raspandirea microorganismelor de descompunere. Tratamentul de suprafata sterilizeaza fructul , si in particular leziunile produse in timpul manipularii.
Fumigarea cu SO2 in depozit previne infectiile noi dar nu le controleaza pe cele care au fost contactate in camp. De cele mai multe ori ele nu sunt dezvoltate suficient de mult pentru a fi identificate la recoltare si ca urmare sunt cauza primara a descompunerii in depozit. Harvey descrie o metoda de masurare a infectiei in camp pentru a prevedea descompunerea in timpul depozitarii ; previziunea indica loturile care sunt sigure si pot fi depozitate in siguranta si cele care au probabilitate de descompunere mai mare si trebuie comercializate mai devreme.
Practica comuna la racirea initiala este de a se fumiga fructele seara. In acest fel preracirea nu este intarziata si fumigarea se poate face dupa plecarea personalului. Acest tratament initial intra in responsabilitatea personalului frigotehnic.
Cantitatea de SO2:
Alte produse n-ar trebui tratate impreuna cu strugurii sau nici macar in apropiere astfel incat gazul sa le atinga, deoarece cele mai multe pot fi foarte usor afectate de acesta. Deoarece si strugurii pot fi afectati, ei trebuiesc expusi la cantitatea minima de SO2 ceruta, ce depinde de :
— potentialul de descompunere si starea fructelor .
— cantitatea de fructe de tratat .
— tipul containerelor si materialele de ambalat .
— viteza aerului si uniformitatea distributiei aerului .
— dimensiunea camerei .
— pierderile prin neetanseitatile si absortia peretilor .
Cantitatea de SO2 necesara pentru controlul eficient al Botrytis variaza cu durata de timp de expunere a strugurilor la contactul cu gazul. Dozarea SO2 pentru distrugerea sporilor / miceliului de Botrytis este de 100 mg/kg?h.
Metode de fumigare:
Fumigare traditionala poate fi folosita pentru tratamentul initial cand strugurii sunt receptionati la depozit sau pentru fumigarea saptamanala in timpul depozitarii pe termen indelungat. Concentratii de SO2 relativ mari sunt adaugate pentru 20 la 30 min. si atunci gazul ramas este ventilat din camera.
Fumigarea traditionala initiala poate folosi fie aer circulant fie fumigare fortata cu aer. Fiecare este folosita fie in combinatie cu racire initiala sau ca o operatiune separata. In fumigarea cu aer circulant , jetul de aer trece peste , dar nu printre box-paleti. Penetrarea SO2 cat mai adanc in cutii depinde de viteza aerului ce trece peste paleti , felul cutiei si materialele de ambalat. Pentru penetrarea maxima este necesara o viteza minima de 0.7 m/s.
Sistemele de flux de aer pentru fumigare fortata cu aer sunt aceleasi ca sistemele pentru racire fortata cu aer. SO2 este introdus in aerul din camera si este trecut fortat printre cutii , rezultand o penetrare rapida , indiferent de ambalaj.
Fluxul de aer pentru multe camere de fumigare fortata cu aer este tipic pentru schimbatoarele cu circulatie fortata (in jur de 0.5l/s per kg de produs stocat) ; totusi o buna penetrare a SO2 a fost observata chiar si cu un debit de aer mai mic (0.25 l/s per kg) si racire mai lenta.
Concentratia maxima de SO2 permisa pentru fumigarea initiala este de 10000 mg/kg. Desi putini operatori folosesc regulat acest nivel in camere mici de fumigare cu aer circulant , multi operatori folosesc 5000 mg/kg pentru fumigarea initiala. Nivelele pentru o anumita locatie trebuie determinata cu ajutorul tuburilor dozimetrice de SO2.
Conform noilor reglementari este interzisa eliberarea oricarei cantitati de SO2 in atmosfera, astfel incat se foloseste apa pentru eliminarea SO2 din camera fara ventilatie. Cele mai eficiente sisteme trec aerul refrigerat printr-o duza cu apa. Apa poate absorbi SO2 cu o rata de 0.86 kg SO2 per 1000 l apa , daca apa este la 0 °C si devine complet saturata cu agent fumigant. La 21 °C apa va absorbi numai pe jumatate cantitatea de SO2. Aceasta apa nu poate fi reutilizata si trebuie eliminata. Pentru cresterea cantitatii de SO2 absorbita in apa se poate adauga hidroxid de sodiu / potasiu.
In fumigarea totala , cantitatea de SO2 introdusa se echilibreaza cu cea absorbita de fructe , cutii si de camera insasi. Aceasta metoda se foloseste numai asociata cu preracirea. Pentru absorptia completa a gazului , gazul va fi mentinut in contact pentru cel putin cateva ore. Fara preracire strugurii vor fi expusi la aer cald ceea ce poate duce la deshidratarea coditei. Prin folosirea simultana a fumigarii si preracirii fructele vor fi racite rapid si fumigate eficient.
Frecventa fumigarii in depozite:
Depozitele trebuie fumigate regulat si frecvent astfel incat sa se previna raspandirea miceliului de la boabele afectate la cele adiacente. Viteza de dezvoltare a miceliului variaza cu temperatura. Temperatura bobului in timpul depozitarii trebuie sa fie cat mai aproape de – 0.5 °C. Experienta industriala si rezultatele testelor arata ca 7 zile este intervalul adecvat pentru prevenirea raspandirii Botrytis.
Timpul de depozitare:
Timpul normal de depozitare poate varia de la soi la soi si este afectat cel mai mult de atentia data selectarii si pregatirii fructelor. Strugurii trebuie culesi la momentul de maturitate optim pentru depozitare. Codita si pedicululul (tulpina ciorchinelui) trebuie sa fie bine dezvoltate si fructul trebuie sa fie ferm si matur.
Fructele moi si insuficient dezvoltate nu se depoziteaza.
Racirea la o temperatura de 4 pana la 7 °C se recomanda fructelor ce se afla in tranzit catre depozit.
Materialele si practica sistemelor frigorifice:
SO2 este coroziv astfel ca se impun urmatoarele actiuni pentru asigurarea durabilitatii echipamentelor si operare economica :
Vaporizatoare:
— bateria schimbatorului de caldura din aliaj de aluminiu rezistent la SO2; poate fi acoperit cu un material pentru prevenirea atacului chimic; carcasa din tabla de aluminiu cu elemente de fixare din inox alimentar.
— grila de protectie a ventilatorului din otel moale tratat si acoperit in camp electrostatic; motoarele de ventilator capsulate cu carcasa din fonta sau otel turnat cu acoperire de vopsea de foarte buna calitate; axul motorului de ventilator confectionat dintr-un material pe baza de nichel.
— tevile catre vaporizatoare: se folosesc tevi din aluminiu sau otel inox; tijele de fixare vor fi tot din inox.
Amplasati valvele manuale si cele de control in afara depozitului pentru a minimiza coroziunea si pentru o usoara intretinere
Amplasati vaporizatoarele cat mai aproape de peretii exteriori pentru a minimiza lungimea tevilor dintre valvele de control si vaporizatoare.
Depozitarea capsunelor in atmosfera controlata pe termen lung:
Conditii depozitare capsuni:
MATURITATE: capsunele sunt recoltate în etape diferite de dezvoltare, în functie de soi si de preferinta pietei. Maturitatea capsunelor este cel mai bine indexata de culoarea suprafetei exterioare si de fermitatea fructelor. Fructele din cele mai multe soiuri destinate pentru consum ar trebui sa fie recoltate atunci cândsuprafata fructului este complet rosie, desifructele din soiuri mai putin tari trebuie sa fie recoltate când au o culoare mai deschisa. Soiurile mai putin tari includ Senga Sengana, Polka si Honoeye.Soiurile mai tari, cum ar fi Selva si Camarosa, ar trebui recoltate când au o culoare rosu intens. Aroma tuturor soiurilor de capsune este mai cautata si mai dulce daca fructele sunt lasate sa se coaca în întregime pe planta. Fructele de capsuni nu se mai coc dupa recoltare.
TEMPERATURA: temperatura de depozitare a capsunilor in stare refrigerata este cuprinsa in intervalul (0 / +1)°C.
UMIDITATEA: umiditatea relativa trebuie mentinuta intre 90 – 98%. In cazul in care umiditatea relativa scade sub nivelul de 90% capsunii se vor usca si vor prezenta riduri la suprafata.
ILUMINAREA: capsunele trebuiesc depozitate in intuneric total si constant.
VENTILAREA: trebuie asigurata la un nivel minim, pentru a evita deshidratarea, dar suficient pentru eliminarea surplusului de CO2 generat pe durata depozitarii.
SISTEME DE DEPOZITARE:
1. Depozitare in stare refrigerata:
— se recomanda ca dupa recoltare fructele sa fie supuse procesului de racire rápida (pre – racire) la o temperatura cat mai apropiata de temperatura de depozitare (0 / +1)°C.
— avand in vedere curentii de aer relativ mari ce sant implicati in procesul de racire rápida se recomanda folosirea camerelor de presiune constanta sau a tendei de protectie la suprafata lazilor superioare.
— pe durata racirii rapide se urmaresc in principal doi factori: reducerea pierderii in greutate (pierdere de apa) si extinderea termenului de depozitare.
— termenul de depozitare in stare refrigerata este direct dependent de: tipul si amestecul fructelor pe durata recoltarii , continutul de CO2 (15-20% poate prevenii cu succes extinderea Botrytis si a altor ciuperci), posibilitatea eliminarii etilenei pe durata procesului de depozitare si calitatea apei utilizate pentru asigurarea si mentinerea umiditatii necesare.
— durata termenului de depozitare in conditii de preracire, temperatura si umiditate controlata este de cca 2 saptamani.
2. Depozitare in stare refrigerata in conditii de CA / ULO – depozite frigorifice.
— se recomanda ca dupa recoltare fructele sa parcurga exact aceleasi etape ca in cazul depozitarii in conditii de temperatura si umiditate controlata.
— dupa finalizarea incarcarii depozitului de fructe se trece la sigilarea acestuia si se procedeaza la asigurarea conditiilor CA in incinta de depozitare. Conditiile generice de depozitare se inscriu in parametrii: 3% O2 si 10% CO2 / (-0.5 / 0)°C / 90-95% rH.
— in aceste conditii termenele de depozitare cresc pana la 7 – 8 saptamanii functie de conditia fructelor la data culesului.
3. Depozitare in stare refrigerata in conditii de CA / ULO – sistem paletizat.
— depozitarea fructelor in depozitele frigorifice CA / ULO se face individual in conditii de O2 si CO2 determinate functie de natura fructelor.
— paletii cu fructe sant acoperiti cu un sistem de plastic etans la gaze. Dimensiunile sistemului sant 1200 x 1000 x 4500 max (Lxlxh)(mm). Sistemul astfel creat este conectat la centrala CA / ULO existand posibilitatea creearii de conditii specifice pentru o varietate de fructe in interiorul aceluiasi depozit frigorific.
— avantaje: setari diferite O2 si CO 2, este imposibila migratia ciupercilor / sporilor si aromelor de la un timp de fructe la altul, imposibilitatea pierderii de CO2 in cazurile de decuplare accidentala.
— sistemul permite utilizarea simultama a mínimum 10 paleti si máximum 300 paleti.
Boli post-recoltare:
Degradarea post-recoltare este o cauza majora a existentei fructelor de proasta calitate, nevandabile. Mai multe boli fungice diferite sunt responsabile pentru marea majoritate a problemelor de degradare post-recoltare. Boala principala dupa recoltarea capsunelor este putregaiul cenusiu — Botrytis. Boli de mai mica importanta sunt putregaiul moale si putregaiul de piele Rhizopus.
Bolile capsunelor implica interactiuni complexe între agentii cauzali, planta gazda si mediul înconjurator. Dezvoltarea unei boli este influentata de soiul de capsune, etapa de maturitate a fructului, degradarea fizica, când este infectat fructul, temperatura post-recoltare si umiditatea la suprafata.
Trebuie folosita o combinatie de metode de control pentru a reduce la minimum incidenta si severitatea bolilor post-recoltare. Aceste metode de control includ igiena câmpului, practici adecvate privind culturile, folosirea unor factori de protectie a recoltelor, atentia în timpul culesului si manipularii, utilizarea de ambalaje de protectie, racirea rapida dupa recoltare si mentinerea lantului de racire în timpul transportului si distributiei pe piata. Nu exista fungicide post-recoltare disponibile pentru utilizare pe capsuni.
La sfârsitul lunii februarie sau începutul lunii martie, frunzele moarte si stolonii din sezonul trecut ar trebui sa fie eliminati. Materialul vegetal mort este o sursa majora de spori de mucegai cenusiu.
Îndepartarea manuala a acestei surse de inoculare înainte ca o noua crestere sa înceapa va contribui în mod semnificativ la controlul bolilor. Fungicidele aplicate înaintea recoltarii sunt disponibile pentru a fi utilizate pe capsune, permitând o protectie împotriva bolilor post-recoltare.
Utilizarea fungicidului / fungicidelor adecvat(e) în timp util si în conformitate cu instructiunile producatorilor de pesticide va ajuta la protejarea fructelor de capsun împotriva bolilor. Problemele legate de boli post-recoltare, de asemenea, cresc atunci când plantarile sunt prea dense, ceea ce face ca frunzele si fructele sa se usuce greu dupa ploi si sa fie mai dificil de pulverizat în mod adecvat.
Sisteme de depozitare
Fiecare sistem de depozitare oferit de Frigotherm este diferit, are caracteristicile sale proprii. Consultantii Frigotherm va stau la dispozitie pentru a va oferi solutia cea mai adecvata necesitatilor dumneavoastra în materie de depozitare.
Astfel, depozitarea se poate realiza prin ventilare supraterana, ventilare sub pardoseala prin canale individuale, ventilare fortata pentru depozitare în cutii, ventilare ambientala pentru depozitarea în cutii, ventilare prin podea cu fante, precum si ventilare si racire cu agregat compact.
.
* In articol au fost utilizate materiale selectate din publicatiile Dr. A. Gherghi (România)
